Psihic sub papuc...

Stau în bancă. Mă uit în jur, e linişte. Colegii mei stau ca hipnotizaţi pe scaune şi nu suflă unul o vorbă. Mă uit ceva mai departe de ei. Da. Sunt chiar aici. Sunt chiar în locul în care îmi petrec 8 ore pe zi. Ca un loc de muncă cu normă întreagă dar fără salar. 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână în locul în care toţi îşi doresc să nu fie. E o linişte sumbră şi macabră. Mă uit afară, e o căldură insuportabilă, soarele arde în voia cea bună. Nu e nici un nor pe cer, ca să facă puţină umbră, cum nu e nici un om pe stradă ca sa alunge pustietatea. E ca în Vestul Sălbatic, doar că e ceva mai verde şi lipsesc rotocoalele de paie purtate de vântul în două cu praf care nu face decât să te înece în loc să te răcorească. Am fizica. Profu vine la şi jumătate ca de obicei. Nu ştiu ce fac colegii că tot nu mişcă unul. Dar ştiu ce fac eu. Rup monotonia. Mă ridic şi mă duc să mă servesc cu o gură de apă îmbunătăţită cu clor răcoritor. Intru în clasă, profu era deja venit. Mă aşez în bancă.
-Ce zi minunată, nu? Numai bună pentru pus imaginaţia la bătaie, mă gândeam eu.
În timp ce profu caută exerciţii prin manual, se întâmplă tragedia. Valentina atinge cu talpa adidasului piciorul scaunului şi scoate un sunet de ăla ca atunci când faci un lucru involuntar şi urât mirositor. În următoarea secundă toata lumea pe jos de râs. Hai să o mai înflorim puţin.
-Valentina! Dar chiar aşa? dă-o n-colo de treabă! asta e nesimţire deja! În timp ce noi o tachinam profu se duce şi deschide geamul.
- Domnule profesor! dar e mai cald afara ca în clasă, va rog să-l închideţi!
- Lasă să vină aerul! Ia Râşca, treci tu la tablă că văd că ai chef de vorbă.
În timp ce îmi îndrept direcţia spre tablă mă ţin de nas ca să mai pun puţină sare pe rană.
- Da ce ai Râşca? te mănâncă nasul?
- Da domnu profesor, cred că aşa mă prinde o răceală. Iau mîna de la nas şi inspir aer adânc de două ori la rând, ca şi cum ar mirosi a ceva. Inspiră şi profu. Nimic. Totuşi ca măsură de precauţie îşi trage catedra şi scaunul la fereastra şi o fugăreşte pe Valentina la toaletă. Noi sărim în sus, păi da cum ne împuţeşte aici şi ne lasă să suportăm şi pe ea o trimite la aer curat. Până la marea revoluţie se sună şi profu prinde viteză spre uşă. Încă un prof făcut la psihic...