După o noapte de nesomn, vizualizat fantezii pe tavan şi murit de cald, gândit la scânduri rupte dintr-un gard, o dat Domnu şi a ajuns şi Dimineaţa. Sună cesul care zice: Scoală! Scoală că am ajuns!
Cam asta a fost noaptea asta, încă o noapte albă petrecută în liniştea tulburată de sforăituri, baladele unor ţânţari rahitici şi simfonia deocheată a cucuvelei de la geam care se uită la mine ca la Home Cinema.
Mă spăl pe ochi şi încep să-mi ansamblez sandwich-urile pentru lunga zi plictisitoare ce aşteaptă a-şi întinde tentaculele canceroase şi asupra mea. În gară numai feţe necunoscute mie şi urâte. Veşnicii puieţi de ţigani care îţi oferă o iconiţă în schimbul unor mărunţi, un nimic. Veşnicul burlac vesel şi plin de umor negru. Trei măicuţe pe peron care nu urcă în trenul de Putna, aşteaptă nemurirea sufletului pe peronul gării. Vine tanti şi îmi oferă pijamale de bumbac : lasă-mă tanti că abia am scăpat de ele.
Urc în tren. După două minute începe să se mişte "şărpili di fier". Îmi găsesc compartimentul şi nu pot să nu observ şerveţelele amplasate de generoasa companie de transporturi, pe spătar ca să nu-ţi murdăreşti ridichea.
Studiez zona. Am în compartiment doi soţi de treabă, şi, în compartimentul alăturat un ciumapalac stătător pe scaun şi dătător din gură cu tricou roz cretin.
Căldura asta insupotabilă face totul să pară un miraj. Oraşele par să tot revină, copaci, câmp, mai mulţi copaci, uhh ceva nou! Câţiva pomi! Pâlcuri de copaci, o apă şi în sfârşit ceva cu totul deosebit, după atâta amar de copaci adunaţi grămadă încep pădurile. Cabluri nestingherite aleargă printre copaci de-a lungul căii ferate de la un stâlp care a servit atât amar de ani cu dragoste şi respect pentru patria mamă, la altul.
Am ajuns în Ciucea :)). O voce de copil îmi rupe "liniştea sufletească" şi îmi sună într-o ureche ca o voce interioară:" UITI CI FUGI BABA CEIA"!!!. Era Lucas desigur, şi baba chiar fugea...
Dupa 9 ore de mers cu trenul şi o oră de aşteptat pe coridor pentru că mama zice "Să fim pregatiţi!" Da! Şi când vad primul bloc sar din tren ca ultimul infractor, ajung în Oradea.
Ajunsă la destinaţie (parcă aş fi un colet), fac o ciocolată de casă că framiu, aşaaa în lipsă de ocupaţie. Eu şi veşnicele mele întrebari tâmpite. Îl intreb cum se face laptele praf :. Răspunsul vine instantaneu! Se aruncă vaca din avion! Deci aşaaaa.... Am mâncat ciocolată până m-am facut verde la faţă ca un extaterestru constipat. Şii gataaa pentru ziua astaa, mă culc, sunt obosită, mă simt ca o minge care a sărit încontinuu în aceeaşi cameră goală...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu