Din proprie iniţiativă râdeam Eu şi Cătălina de o profesoară care râdea şi ea dar de una singură. Cătălina, ştiţi voi, mâna mea dreaptă, că în stânga n-am pe nimeni. Sunt în pauză! în şcoală! în viaţă! A început maratonul manualelor. Facem naveta parter etj. 2 cu manuale la 100 de mii bucata , preţ negociabil. Oferte? Peste tot. Liftul lipseşte cu desăvârşire aşa că o luăm la picior până la adresa Etaj 2 Fundu` Moldovei, cabinetul Alchimiştilor Intelectuali.
Zidul Berlinului din mijlocul clasei delimitează Primatele de Pădurea Ecuatorială. Gazonul de pe bancă mă face să mă simt ca un pinguin pe terenul de golf. Mocheta asta verde mă aruncă pe gânduri şi cad într-un moment de meditaţie profundă, şi caut, caut, caut şi îmi amintesc faptul că azi dimineaţă m-am trezit pe la 5 şi ceva , hai 6, cântând chestia aia cu elefanţii galbeni, ştiţi voi, aiaa cu: un elefaantttt se legănaaa pe o pâââââânzăăă de păăianjeeennn:|. Şi m-am oprit! De ce? Se uita nepotă-miu la mine ca un pensionar la poşta închisă. Şi mi-a picat fisa normal!
Revin la realitate, cînd vocea lui Dani imi deranjează liniştea, prin încercarea lui de a-l convinge pe Sandu că, cu buca stângă loveşte mortal şi cu dreapta oleacă mai bine =)). Eu şi Cătă combinăm manechinu din spatele clasei, ăla facut bine de i se vad toate cele 12 perechi de coaste ,clavicula, radius, cubitus, carpienele, falangele, extrem de vizibile de sub roba lui transparenta, marca Dulce ca blana. Şi nu puteam să nu observ că talentul lui de a sta drept şi ţapăn e susţinut de o tijă in partea posterioară :)). Surpriza vine la sfârşi când vedem că în cap nu are nimic, pe cap nici atâta, ochii în borcane, şi dentiţia geva de genul: dinte lipsă pauză gaură, lipsă pauză gaură. Da ce pot să spun e foarte tăcut şi timid băiatu. Nu a spus nimic cât ne-am batut joc de el...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu