miercuri, 14 octombrie 2009

Ca după furtună. Sau nu...

Liniştea de după furtună e ca cea dinaintea ei, afirmă filosoafa. Bine că şi peisajul sumbru afirmă spusele.
O jumate de peşte oceanic vine la vale, pe râuleţul de la marginea bordurii, şi coboară şi, coboară, cobor şi eu cu privirea şi mă opresc la un obiect straniu care seamănă cu o fostă umbrelă, de fapt două, ambele rupte de alizeea din această seară. Ploaia s-a mai potolit da alizeea bate ca la ea acasă.
S-a lăsat o linişte apăsătoare, tablou fără viaţă, geamuri baricadate cu jaluzele de alea blindate, niciun sunet, doar vântul care-mi suflă în ureche şi-mi loveşte nicovala cu ciocanul lui sintetic, dar ar mai fi şi vocea unei prietene care-mi descrie în cealaltă ureche luna cu o voce de copil drogat:
-Uite fată zâmbeşte! Ba nu, plânge! Uite fată are un termometru în gură fată!!!
- Tu fată (păstrez apelativul), ai fumat? Nu vezi că e înnourat?Ce lună vezi tu?! :|
Sărim peste noapte că nu vezi nimic interesant când dormi.
Dis-de-dimineaţă cu spor de şcoală şi chef de nimic, după ce merg cu autobuzul stând cu spatele, un oraş jumate, caut un buzunar gol să-mi vărs amarul :)), ajung la şcoală sau, pe aproape.
Peisajul până acolo, şocant: numai copaci faultaţi, loviţi, răniţi, reclame atârnânde, trotuare neidentificabile, munitori ROSAL greţoşi, câini cu traume şi ticuri, asta până la şcoală, că în faţa şcolii un muncitor împinge mâl la deal de parcă l-ar impinge la vale (cu o mătură bidimensională), mătura fiind mai bi ca ştim noi cine :D.
Intru în curtea şcolii, se vede ce era de aşteptat: femeia de serviciu botoasă mătură stratul de camuflaj galben de pe scările principale, desigur supravegheată îndeaproape, poate chiar prea de aproape, de către administrator, sau ce o fi ăla. În stânga cum o iei spre internat, jumate din scursurile societăţii, un sfert din pleava comunităţii ( restul de un sfert sunt ăi deştepţi ce stau în şcoală când e frig), cocalarii sau mai nou zis hipstării că e mai grav îşi încearcă neuronul congelat pe prinţesele din şcoală (deja este unul căruia i s-a aprins beculeţul, se vede pe faţa lui că e fericit ca o scoică).Au şi o formulă standard. Când văd una li se aprinde un bec care fâlfâie, clipeşte şi afişează un mesaj: te pupik dulcik pe botik iubiţik scumpika dulcik lu mămik. Punct. Muah Muah!!! :))

marți, 6 octombrie 2009

Spune-mi cine eşti!

...ca să ştiu ce boală ai, spune-mi unde mergi, ca sa ştiu cui vrei să o dai.

   Jurnalul de ştiri de la ora 7 dimi, data de 6 octombrie anul 2009, începând din spate în faţă, purtând o conversaţie decentă şi total nevinovată dinspre una spre cealaltă:

- Auzi fată! Tu eşti heterotrofă?!

- Ha?

- Heterotrofă!

- :-??

- În fine fată.

 (  Visez...nu. Aberez...la greu...jonglez cu 5 portocale în timp ce mă bat cu 10 ninja :))...iar aberez, ma uit la o turma de veverite cu blana de husky cum mănâncă zahăr cu beţe chinezeşti dintr-o cisternă de lapte praf, aruncat din avion.)

Asta a fost ca o paranteză că eu de fapt stau şi mă întreb, adică îmi pun întrebări mie, eu mie, cum e posibil ca prima dată pe anul ăsta să mă prezint şi eu la prima oră, la 7 DIMINEAŢA, ante meridian pentru proşti, să vin la oră cu cea mai mare bunăvoinţă, cu tema nefăcută, lecţia neînvăţată, cum se poate cu atâta onoare în jurul meu, proful să nu apară :|. Cât tupeu de băştinaş. Ci oamini uă.

Ce e de făcut. În jurul meu e un frig de îmi îngheaţă şi glandele salivare, asta fiind în clasă, că pe hol e epoca de gheaţă 4: Frozen idiots.

A. Da! Mi-am amintit!

-TABARCEA!

...

-TABARCEAAAAAAA!!!!

-DAAAAA!!!!

-Auzi. Tu esti heterotrof?

- Cee?? NUU!

- Da ce eşti?!

-Pe timp de vreme...pardon, pe timp de criză sunt necrofob.

- Nu eşti necrofil?!

- A? Ce?! NU! Ce-i ăla?

- Ştii tu, ăla de are, anumite fixaţii cu morţii, daca aş putea spune.

- Ce oameni uă.

- Sunt necrofag...un homo care mănâncă morţi.

- Eşti...naşpa!

- Şi pedofag. Sunt de toate!

- Adică?!

- BI-HOMO-DENDRO-GERONTO-PEDO-NECRO-FIL. FAG. POD. FOB.

- Eşti prost:|