marți, 11 mai 2010

Boală la cană...

Teraflu adica Terra de la pamântul nostru drag şi flu de la răceală. Adică ce răceala pământului. Nu. Pământul răcelii. Ce...Ce mama huciului m-a prins aici. Lichid opac, gust lămâios, mirosind a galben, şade într-o cană verde încercând să mă aburească. Nici o şansă.
Răceală donată.
Stare: stresată. Mucoasă nazală curgătoare, cheltuitoare de baxuri de şerveţele. Multă. :). Nănău roz cretin. Iaaacs.
Paranoia! Cine m-a îmbolnăvit?! Da chiar atâta loc de nesimţire curată, spălată, să fi avut acel suflet gol şi pustiit, "gârbovit şi de nimic" (iar se reîncarnează Eminescu), fără milă...m-a molipsit. Ce tâmpit! Sau poate cerul, poate luna, poate norii...hai că nu ajung aşa departe. Şi totuşi în aer microbi verzi, ochi, gură şi mustăţi în urechi...urâţi ca nişte muci în prag de pensie. Verzi. Ca iarba de pe câmp la ora asta!
Diverse.
Şi totuşi, unde naiba sunt şerveţelele alea...